Pe 20 ianuarie 2014, in cadrul Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European a fost prezentat studiul de impact cu titlul ”Redemararea” directivei privind medierea: evaluarea impactului limitat al implementarii sale si propunerea de masuri pentru cresterea numarului de medieri in UE.
Propunerea de ansamblu care rezulta din studiu este urmatoarea: interventie legislativa care sa introduca, nu doar sa permita, un model minimal de mediere obligatorie, cel putin pentru anumite categorii de cazuri.
In aprilie 2013, Parlamentul European a lansat o cerere de propuneri in vederea realizarii unui studiu comparativ cu privire la implementarea directivei cadru 2008/52/CE privind medierea.
Obiectivul studiului era obtinerea unui feedback la nivelul statelor membre UE cu privire la experienta dobandita in urma transpunerii directivei in sistemele legislative nationale si identificarea motivelor pentru care medierea nu este folosita mai des atat in cazul conflictelor interne, cat si al celor transfrontaliere.
Astfel, a fost lansat un chestionar la nivel european in vederea stabilirii impactului legislatiei in vigoare actualmente in Statele Membre, cat si a eventualelor solutii legislative si a propunerilor non-legislative.
Numarul respondentilor la chestionar a fost de 816 din toata Uniunea Europeana. Romania a participat cu cel mai mare numar de respondenti, anume 210, urmata de Grecia cu 91 de respondenti, Italia cu 87, pe ultimul loc aflandu-se Luxemburg si Slovenia cu cate 5 respondenti.
Acest studiu a fost realizat deoarece, nu s-a atins obiectivul stabilit in primul articol al directivei, anume: facilitarea accesului la metode alternative de solutionare a conflictelor si promovarea solutionarii pe cale amiabila a conflictelor prin incurajarea folosirii medierii si prin asigurarea unui raport de echilibru intre mediere si procedurile judiciare.
Italia este singura tara care a facut din participarea la mediere o procedura obligatorie inainte de a recurge la procedura judiciara pentru anumite conflicte..
In acelasi timp, Franta testeaza medierea obligatorie in anumite domenii si mai multe tari printer care si Romania au prevazut, in schimb, obligativitatea participarii la sedinte de informare cu privire la mediere.
Alte tari au stabilit stimulente financiare, mai repede decat obligativitati, pentru a incuraja participarea la mediere.
Propuneri legislative
Singurele masuri care s-au dovedit utile in generarea de medieri sunt o combinatie intre sedintele de informare obligatorii, obligativitatea medierii in anumite categorii de cazuri si obligativitatea medierii in cazuri specifice cu posibilitatea retragerii (opt-out).
Abordarile legislative actuale nu tind sa promoveze suficient folosirea medierii:
- confidentialitatea nu afecteaza in mod semnificativ numarul medierilor
- Invitatia din partea curtilor de judecata pentru a se apela la mediere, de asemenea, a generat foarte putine medieri
- Mai multe tari, cum este cazul Bulgariei, Letoniei, Lituaniei, Romaniei sau Spaniei ofera unele stimulente celor care apeleaza la mediere, totusi nici acestea nu au inregistrat o crestere a numarului celor care apeleaza la aceasta forma alternativa de solutionare a conflictelor.
- In cazul Romaniei ne putem gandi in primul rand la reducerea cu 50% a taxei de timbru care s-ar datora in cazul litigiilor privind transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile sau partaje, in cazul in care conflictul s-a solutionat prin mediere.
- Un astfel de stimulent ar fi un element important in conditiile crizei economice, dar nu poate fi considerat in mod singular ca element generator de medieri.
- Medierea online este practic inexistenta in majoritatea statelor membre, dar chiar si acolo unde este prevazuta nu exista o frecventa mare in recurgerea la aceasta alternativa.
- In statele membre unde avocatii sunt obligati prin lege sa-si informeze clientii cu privire la mediere, numarul medierilor nu este mare doar datorita acestui motiv
Studiul concluzioneaza ca la nivel legislativ exista doua cai posibile de actiune. In primul rand, legislatorii din UE ar trebui sa ia in considerare instituirea medierii obligatorii pentru anumite categorii de cazuri cu posibilitatea de renuntare (opt-out). In al doilea rand, UE ar trebui sa afirme teoria “Raportului de Echilibru al Numarului Tinta”, ceea ce nu ar implica o schimbare a legislatiei.
Propuneri Non-Legislative.
- Instituirea unui program de promovare si educare cu privire la mediere in facultatile de drept;
- Dezvoltarea si implementarea de proiecte pilot;
- Dezvoltarea unui program la nivel european “Saptamana Acordului”
- Crearea la nivel european a unui “angajament al medierii” pentru membrii anumitor industrii
- Desemnarea la nivel national a campionilor sau a ambasadorilor medierii
La nivel european exista convingerea cu privire la importanta aducerii partilor la masa de discutii pentru a lua macar in calcul varianta medierii.
Leave a Reply